NOAPTEA IUDEI - Orasul (continuare)

- Bărbate, şi tu ai fost la predicile lui?!
- Da, am fost. Şi mi-a prins bine că m-am dus. Nu spune lucruri mincinoase, nici măcar nu spune că ar trebui să facem asta, sau aia. Vorbele lui se ascund, înţelesul lor parcă vorbeşte pentru fiecare dintre noi. El spune o poveste acum, minunată - da' pe care nu o înţelegi, sau nu-i înţelegi rostul - iar după aia, după ce-ai plecat şi te gîndeşti la ce-a spus, vezi că de fapt ce a spus el te priveşte şi pe tine, de parcă ar fi spus acea poveste numai pentru tine, de parcă tu ai fi fost singurul ins în faţa lui. Doar pentru că trăieşte printre noi şi că-l putem vedea, trebuie să spunem că nu este Mesia? Pentru că-l putem auzi, pentru că îl putem atinge? Crede-mă, femeie, nici eu nu mai ştiu ce să zic.
Tăcerea s-a lăsat adîncă în cameră, o tăcere grea, apăsătoare, fiecare dintre cei doi gîndindu-se la cele spuse mai devreme. Într-un tîrziu, femeia a pus o nouă întrebare.
- Bine, bărbate, da' dacă el este Mesia, de ce nu ne scapă de romani? Nu aşa se zice, că atunci cînd va veni El, se vor sfîrşi toate chinurile noastre? Păi el n-a făcut nimic în privinţa asta. D-aia poate lumea nu-l crede că ar fi Mesia, pentru că nu face nimic cu romanii.
- Nu ştiu ce să zic, femeie. Iisus îşi iubeşte chiar şi duşmanii, şi fii sigură că el nu-i consideră pe romani duşmani. Duşmanii lui sunt păcătoşii, da' el zice că mai mult pentru aştia a venit pe pămînt, nu pentru noi ăştilalţi...
- Cum adică, pentru păcătoşi? Vezi, măi bărbate, ţi-a luat şi ţie minţile. Cum să vină Mesia pentru păcătoşi? Dacă vine, el vine pentru drepţi.
- Şi cine sunt ăia drepţi, femeie? Suntem noi drepţi, tu sau eu? Da' nu asta era ce-am spus eu...; cînd a zis că a venit pentru păcătoşi, a zis că a venit pentru ei fiindcă vrea să-i împace cu Dumnezeu. Ăia drepţi nu au nevoie să fie împăcaţi cu Dumnezeu, însă păcătoşii au. Cum poate el să îndrepte un om care deja merge pe drumul cel bun? Nu, femeie, nu de-asta este el aici; uite, acum chiar că înţeleg mai bine de ce-a zis că a venit pentru păcătoşi. Vezi, e aşa cum ţi-am spus eu; acuma el zice un lucru, şi tu crezi că nu are treabă sau legătură cu tine, da' mai tîrziu îţi dai seama că a zis şi pentru tine.
- Bine, da' eu tot nu înţeleg de ce nu ne scapă de romani. Ce, dacă este Mesia şi a venit pentru noi, nu vede că romanii ne asupresc? Nu vede că romanii ne iau grînele, banii, ne iau tot? De ce nu face ceva?
- Femeie, astea sunt treburi lumeşti, el nu are de-a face cu ele. Iisus este aici pentru trebile cereşti, nu pentru astea de zici tu. Şi chiar dacă ar fi altfel, nu cred că dac-ar vrea să ne scape de romani, ar face-o cu sabia, aşa cum probabil te gîndeşti şi tu şi alţii. Nu, cred că le-ar vorbi şi lor aşa cum ne vorbeşte şi nouă, i-ar atrage şi pe ei pe calea lui. Pe de altă parte, nici să vrea cineva să ne scape acum de romani, nu cred că poate, nici măcar Iisus. Tu nu vezi că romanii sunt peste tot şi că nu-i înfrînge nimeni? Cum vrei tu să scapi cu sabia de ei, cînd ei mînuiesc sabia cel mai bine pe lumea asta? Nu cu sabia te asupresc romanii? Nu te uiţi cîtă armată au? Cu ce vrei să lupte cineva împotriva lor?
- Nu ştiu, da' să facă ceva, dacă este Mesia, bombăni femeia, nedorind să lase ultimul cuvînt în discuţie. Oricum, eu nu cred că este, da' dacă ar fi aşa cum zici tu, ar trebui să ne scape.
- Păi uite, măi femeie, ce fel de oameni suntem. Dacă face ceva pentru noi, poate credem şi noi că este Mesia, da' numai dacă face ceva ce nouă ne trebuie. Da' dacă nu face, îi arătăm spatele, asta dacă nu îl batem cu pietre, ca pe un profet mincinos, aşa cum zici tu că este. Păi ce, măi femeie, îi zici tu lui Dumnezeu ce să facă?
- Cum adică, îi zic eu lui Dumnezeu...?!
- Păi nu vezi ce spui... Dacă el face ceva, faci şi tu ceva. Dacă el ne eliberează de romani, crezi şi tu că este Mesia. Păi aşa crezi tu în Dumnezeu, femeie? Numai dacă îţi dă ceva, numai dacă te ajută? Trebuie să crezi în el fără să ceri nimic; crezi sau nu crezi, da' nu faci tîrguieli cu Dumnezeu. Şi stai aşa, că nici eu nu zic că este Mesia; zic doar că nu înţeleg de ce nu credem că el este acela. Uite, mă iau pe mine, la tine se vede că nu crezi şi nici n-ai să crezi că Iisus este Mesia. Da' eu cred ... de fapt, nu cred şi cred. Nu ştiu ce să mai zic, măi femeie. Vezi tu, îmi dau seama că şi dacă ar fi Mesia, tot la fel ar arăta, tot la fel ar vorbi, tot la fel s-ar purta, deci nu ar fi mai deosebit decît noi. Şi totuşi, nu ştiu ce mă trage înapoi, de nu mă conving că el este acela. Poate tocmai faptul că este printre noi, aici, că-l putem vedea. Dacă ar fi undeva, dincolo de noi, cred că mult mai mulţi ar crede că este Mesia. Da' aşa, cînd îl vezi om ca tine şi ca mine, ce să mai crezi, tu biet sărăntoc?
Tăcerea se lăsă din nou, pentru o bună perioadă de vreme, fiind din cînd în cînd întreruptă de oftatul uşor al cîte unuia dintre soţi. Mîinile susţineau din ce în ce mai greu bărbiile lăsate, ochii se înceţoşau din ce în ce mai mult, gîndurile deveneau din ce în ce mai neclare. Totuşi, femeia a început din nou.
- Atunci, cum se face că unu' de-ai lui l-a trădat? C-aşa umblă vorba, să ştii, că unul dintre ucenicii lui, sau ce-o fi ăia, l-a dat pe mîna Preoţilor. Dacă este Mesia, ucenicul ăla trebuie să fi ştiut asta, nu crezi? Atunci, cum de l-a trădat? Vezi, nici măcar cei din jurul lui nu cred toţi asta. Acuma, eu nu-ţi mai zic ţie că nu este Mesia; spune-mi tu mie însă, de ce, dacă este Mesia, l-a trădat ăsta, cum îl cheamă? Parcă am auzit pe cineva cum îi zicea pe nume... a, da, Iuda... De ce l-a trădat Iuda?
- Blestemat să fie!
- Ce-ai bărbate, de te-ai aprins aşa? Că doar n-oi fi unu' de-ai lui Iisus şi nu mi-ai spus?
- Nu de-aia, femeie! Nici măcar nu pot să spun de ce. Da' pot să-ţi spun că Iuda ăsta chiar merită omorît cu pietre. Chiar dacă Iisus nu este Mesia, chiar dacă este un om, el nu-i un om oarecare, ca mine sau ca tine, se vede că este diferit. Atunci, cum poate unul de lîngă el să-i facă aşa ceva?
- Da, poate ai dreptate, da' tot nu mi-ai răspuns. Vezi tu, dacă ar fi fost Mesia,
poate nici Iuda nu l-ar fi trădat…
După o perioadă de tăcere, bărbatul spuse:
- Nu mai ştiu ce să zic, femeie... Poate că ai şi tu dreptatea ta... dar poate nici noi nu cunoaştem tot adevărul, poate nici noi nu ştim cu adevărat ce s-a întîmplat. Tot stau şi mă gîndesc la asta...
Din nou tăcerea se lăsă adîncă peste camera luminată din ce în ce mai slab de candela stingîndu-se încet, încet, parcă îndrumînd minţile obosite ale celor doi către somn. De data asta, nici unul dintre ei nu mai rupse tăcerea, fiecare gîndindu-se că celălalt a adormit, în acelaşi timp zăbovind cu gîndurile pierdute asupra celor discutate mai devreme. În cele din urmă, oftaturile reprezentînd un simbol al imposibilităţii descoperirii adevărului s-au transformat în respiraţia uşoară a unui somn bine meritat.

NOAPTEA IUDEI - Orasul

Oraşul

Noaptea se lăsa peste agitaţia oraşului, făcînd loc unei linişti prevestitoare de furtună. Mulţi oameni nu au cunoscut somnul, fiind munciţi de gînduri.
Acest lucru se întîmpla datorită evenimentelor petrecute în cursul zilei, mai puţin obişnuite. Unii dintre locuitorii oraşului stăteau pe gînduri, neştiind ce avea să se întîmple mai departe. Viaţa lor nu avea să se schimbe prea mult, însă un factor important, anume credinţa lor în Mesia, era pus acum în faţa ochilor obosiţi şi minţilor îngreunate de gînduri. Era oare Nazarineanul adevăratul Mesia? Nimeni nu părea a şti răspunsul la întrebare. Marii Preoţi nu considerau că Mesia a venit printre ei, altminteri nu ar fi acţionat aşa. În cele din urmă, şi ei erau oameni, supuşi greşelii, indiferent ce greşeală ar fi fost aceea, sau de ce natură. Unii dintre ei căutau să găsească adevărul cu ochii minţii şi sufletului; alţii căutau să-şi asigure propriul sine că nu fac nimic rău şi că acţionează aşa cum ar trebui. Oamenii oraşului erau indecişi, împărţiţi în păreri. Multe dintre case erau luminate dinăuntru; agitaţia de peste zi, agitaţia mişcării, se transformase în volburul gîndurilor.
Străjile ştiau că situaţia se putea transforma într-una mai supărătoare, şi patrulau în întreg oraşul. Totuşi, ceea ce doreau iudeii cel mai puţin era să-i supere pe romani, mai ales că taxele fuseseră plătite.
Romanii nu aveau nevoie decît de un pretext pentru a începe o nouă acţiune, menită strîngerii de noi fonduri. Imperiul lui Augustus trecuse în mîinile lui Tiberiu, administrator eficient si abil, interesat în prezervarea prosperităţii imperiului. Era adevărat însă că avea nevoie de bani pentru întreţinerea uriaşului aparat militar şi administrativ, cît şi pentru nevoile sale personale, fiind o fire mult mai egoistă decît Augustus. Războaie care să aducă noi avuţii nu apăreau la orizont, puterea Romei fiind bine statornicită. Numai aici, în ţinuturile fanaticilor religioşi, unde era aşteptată venirea unui zeu atotputernic, de care senatorii şi romanii nici măcar nu aveau habar, populaţia cîrtea împotriva stăpînirii romane. Pentru moment, situaţia părea liniştită, însă nimeni nu putea şti cum aveau să decurgă lucrurile.
- Tu ce crezi, bărbate, de toată harababura asta?, a întrebat guraliva, după ce se întorseseră împreună din piaţa unde avusese loc intervenţia romanilor. De ce se bagă mereu romanii în treburile noastre? Nemernicul acela merita să fie omorît cu pietre, pentru că poate el să păcălească pe toată lumea cu minciunile lui, da' pe mine n-o să mă păcălească.
- Nu ştiu, femeie... Ce să zic? Problema este cu Nazarineanul, nu cu oamenii lui, nici cu romanii. De fapt, Iisus este problema noastră.
- De ce? Ce tot spui acolo? Cum să fie problema noastră? Nu noi suntem ăia de merg în Templu şi predică la toţi proştii…
- Da' de ce-i faci proşti? Te crezi tu mai deşteaptă, măi femeie! De ce vă tot băgaţi voi muierile nasul în treburile bărbaţilor, n-o să înţeleg niciodată...
- Da' de ce crezi tu că asta este numa' o problemă de-a voastră, de-a bărbaţilor?
- Tu ai citit vreodată Cărţile Sfinte?
- Nici nu ştiu de ce mai întrebi?!, spuse femeia pe un ton voit enervat. Sigur că nu le-am citit.
- Ei, uite vezi, d-aia este o problemă a bărbaţilor, pentru că ei merg la sinagogă şi ei trebuie să ştie ce e bun şi ce nu.
- Ia mai lasă-mă cu asta, bărbate! Vreau să-mi spun părerea, că şi eu am una. Şi nu sunt singura care are o părere, mai sunt şi altele ca mine. Uite, cînd ne întorceam şi tu vorbeai cu Isac, eu am vorbit cu femei-sa şi am întrebat-o şi pe ea. Ţi-am zis că niciodată n-am putut s-o sufăr. Da' m-am dat cu vorba pe lîngă ea şi am întrebat-o ce crede. Să ştii că asta a fost la predicile lui Iisus şi crede că Nazarineanul este Mesia. Mi-am dat seama imediat de asta, chiar dacă nu mi-a spus-o răspicat. Da' am impresia că nici unul dintre ei nu ar recunoaşte că-l urmează sau că-l cred pe Nazarinean. Dacă el este Mesia, dacă este aşa de puternic, de ce le este frică? De ce nu se salvează el? De ce nu ne scapă de romani? Hai, bărbate, răspunde, că voi bărbaţii le ştiţi pe toate, nu?
- Femeie, mai taci că nu ştii nimic! Acum de ce ar trebui să-ţi spună ţie mai ştiu eu cine dacă crede sau nu în Iisus? Fiecare cu ale lui, şi bagă de seamă că nu toată lumea îşi vîră nasul în toate alea aşa cum faci tu. Şi ce dacă Raşela îl crede pe Iisus? Ce este rău în asta? Cu ce te deranjează pe tine?
- Păi, de ce nu...
- De ce-ar trebui să-ţi spună ţie cine este cu Iisus şi cine nu? Mai ales acum, eu îi înţeleg de ce nu recunosc. La urma urmei, sunt şi ei oameni, le este teamă pentru viaţa lor. Doar tu ai spus mai devreme că ăla pe care l-ai întîlnit în piaţă era bun de bătut cu pietre. Da' de ce, măi nevastă? L-ai văzut vreodată pe omul ăla furînd de la tine sau de la altul? Ţi-a făcut vreun rău omul acela, sau alţii ca el care cred în Iisus? Să ştii că şi eu îl cunoşteam, îl mai văzusem, da’ n-am început să strig către lume. A minţit, aşa este, da’ era normal să mintă. Şi el, şi ceilalţi ca el sunt oameni ca noi toţi, liniştiţi, cu frică de Dumnezeu. În ce-l priveşte pe Iisus, el n-are nimic cu romanii, aşa cum n-are nimic cu nimeni. Numai că el ne spune nouă ce ne spune pentru că noi suntem poporul lui Dumnezeu; uite, nu ştiu ce să mai cred. Dacă stau bine şi mă gîndesc, nu îmi dau seama de ce Iisus n-ar putea fi Mesia…
- Bărbate, ai ..., dădu femeia să spună.
- Acu' că m-ai pornit, lasă-mă să termin! În Cărţi nu scrie că el ar trebui s-arate într-un fel sau altul, aşa că nu-l poţi recunoaşte după asta. Ştiu sigur că Iisus a făcut miracole pe care nimeni n-ar putea să le facă, dacă nu i-ar fi dată putere de Sus. Şi Bătrînii, nu toţi, unii dintre ei, s-au dus să-l asculte. Cum să-l recunoşti dacă este Mesia sau nu? Vezi tu, femeie, pe mine mă chinuie gîndul ăsta, că ar putea fi Mesia şi eu să nu ştiu, sau să nu-mi pot da seama. Au mai fost oameni care aveau har dat de Dumnezeu, dar cei din jurul lor nu şi-au dat seama de asta de la început şi i-au batjocorit, şi după aceea au văzut că se înşelau. De unde să ştiu eu, care nici nu ştiu prea multe, dacă el este Mesia sau nu? Ce pot să-ţi spun e că Iisus nu-i ca noi toţi, ăştilalţi, asta se vede clar ca lumina zilei.