Oraşul
Noaptea se lăsa peste agitaţia oraşului, făcînd loc unei linişti prevestitoare de furtună. Mulţi oameni nu au cunoscut somnul, fiind munciţi de gînduri.
Acest lucru se întîmpla datorită evenimentelor petrecute în cursul zilei, mai puţin obişnuite. Unii dintre locuitorii oraşului stăteau pe gînduri, neştiind ce avea să se întîmple mai departe. Viaţa lor nu avea să se schimbe prea mult, însă un factor important, anume credinţa lor în Mesia, era pus acum în faţa ochilor obosiţi şi minţilor îngreunate de gînduri. Era oare Nazarineanul adevăratul Mesia? Nimeni nu părea a şti răspunsul la întrebare. Marii Preoţi nu considerau că Mesia a venit printre ei, altminteri nu ar fi acţionat aşa. În cele din urmă, şi ei erau oameni, supuşi greşelii, indiferent ce greşeală ar fi fost aceea, sau de ce natură. Unii dintre ei căutau să găsească adevărul cu ochii minţii şi sufletului; alţii căutau să-şi asigure propriul sine că nu fac nimic rău şi că acţionează aşa cum ar trebui. Oamenii oraşului erau indecişi, împărţiţi în păreri. Multe dintre case erau luminate dinăuntru; agitaţia de peste zi, agitaţia mişcării, se transformase în volburul gîndurilor.
Străjile ştiau că situaţia se putea transforma într-una mai supărătoare, şi patrulau în întreg oraşul. Totuşi, ceea ce doreau iudeii cel mai puţin era să-i supere pe romani, mai ales că taxele fuseseră plătite.
Romanii nu aveau nevoie decît de un pretext pentru a începe o nouă acţiune, menită strîngerii de noi fonduri. Imperiul lui Augustus trecuse în mîinile lui Tiberiu, administrator eficient si abil, interesat în prezervarea prosperităţii imperiului. Era adevărat însă că avea nevoie de bani pentru întreţinerea uriaşului aparat militar şi administrativ, cît şi pentru nevoile sale personale, fiind o fire mult mai egoistă decît Augustus. Războaie care să aducă noi avuţii nu apăreau la orizont, puterea Romei fiind bine statornicită. Numai aici, în ţinuturile fanaticilor religioşi, unde era aşteptată venirea unui zeu atotputernic, de care senatorii şi romanii nici măcar nu aveau habar, populaţia cîrtea împotriva stăpînirii romane. Pentru moment, situaţia părea liniştită, însă nimeni nu putea şti cum aveau să decurgă lucrurile.
- Tu ce crezi, bărbate, de toată harababura asta?, a întrebat guraliva, după ce se întorseseră împreună din piaţa unde avusese loc intervenţia romanilor. De ce se bagă mereu romanii în treburile noastre? Nemernicul acela merita să fie omorît cu pietre, pentru că poate el să păcălească pe toată lumea cu minciunile lui, da' pe mine n-o să mă păcălească.
- Nu ştiu, femeie... Ce să zic? Problema este cu Nazarineanul, nu cu oamenii lui, nici cu romanii. De fapt, Iisus este problema noastră.
- De ce? Ce tot spui acolo? Cum să fie problema noastră? Nu noi suntem ăia de merg în Templu şi predică la toţi proştii…
- Da' de ce-i faci proşti? Te crezi tu mai deşteaptă, măi femeie! De ce vă tot băgaţi voi muierile nasul în treburile bărbaţilor, n-o să înţeleg niciodată...
- Da' de ce crezi tu că asta este numa' o problemă de-a voastră, de-a bărbaţilor?
- Tu ai citit vreodată Cărţile Sfinte?
- Nici nu ştiu de ce mai întrebi?!, spuse femeia pe un ton voit enervat. Sigur că nu le-am citit.
- Ei, uite vezi, d-aia este o problemă a bărbaţilor, pentru că ei merg la sinagogă şi ei trebuie să ştie ce e bun şi ce nu.
- Ia mai lasă-mă cu asta, bărbate! Vreau să-mi spun părerea, că şi eu am una. Şi nu sunt singura care are o părere, mai sunt şi altele ca mine. Uite, cînd ne întorceam şi tu vorbeai cu Isac, eu am vorbit cu femei-sa şi am întrebat-o şi pe ea. Ţi-am zis că niciodată n-am putut s-o sufăr. Da' m-am dat cu vorba pe lîngă ea şi am întrebat-o ce crede. Să ştii că asta a fost la predicile lui Iisus şi crede că Nazarineanul este Mesia. Mi-am dat seama imediat de asta, chiar dacă nu mi-a spus-o răspicat. Da' am impresia că nici unul dintre ei nu ar recunoaşte că-l urmează sau că-l cred pe Nazarinean. Dacă el este Mesia, dacă este aşa de puternic, de ce le este frică? De ce nu se salvează el? De ce nu ne scapă de romani? Hai, bărbate, răspunde, că voi bărbaţii le ştiţi pe toate, nu?
- Femeie, mai taci că nu ştii nimic! Acum de ce ar trebui să-ţi spună ţie mai ştiu eu cine dacă crede sau nu în Iisus? Fiecare cu ale lui, şi bagă de seamă că nu toată lumea îşi vîră nasul în toate alea aşa cum faci tu. Şi ce dacă Raşela îl crede pe Iisus? Ce este rău în asta? Cu ce te deranjează pe tine?
- Păi, de ce nu...
- De ce-ar trebui să-ţi spună ţie cine este cu Iisus şi cine nu? Mai ales acum, eu îi înţeleg de ce nu recunosc. La urma urmei, sunt şi ei oameni, le este teamă pentru viaţa lor. Doar tu ai spus mai devreme că ăla pe care l-ai întîlnit în piaţă era bun de bătut cu pietre. Da' de ce, măi nevastă? L-ai văzut vreodată pe omul ăla furînd de la tine sau de la altul? Ţi-a făcut vreun rău omul acela, sau alţii ca el care cred în Iisus? Să ştii că şi eu îl cunoşteam, îl mai văzusem, da’ n-am început să strig către lume. A minţit, aşa este, da’ era normal să mintă. Şi el, şi ceilalţi ca el sunt oameni ca noi toţi, liniştiţi, cu frică de Dumnezeu. În ce-l priveşte pe Iisus, el n-are nimic cu romanii, aşa cum n-are nimic cu nimeni. Numai că el ne spune nouă ce ne spune pentru că noi suntem poporul lui Dumnezeu; uite, nu ştiu ce să mai cred. Dacă stau bine şi mă gîndesc, nu îmi dau seama de ce Iisus n-ar putea fi Mesia…
- Bărbate, ai ..., dădu femeia să spună.
- Acu' că m-ai pornit, lasă-mă să termin! În Cărţi nu scrie că el ar trebui s-arate într-un fel sau altul, aşa că nu-l poţi recunoaşte după asta. Ştiu sigur că Iisus a făcut miracole pe care nimeni n-ar putea să le facă, dacă nu i-ar fi dată putere de Sus. Şi Bătrînii, nu toţi, unii dintre ei, s-au dus să-l asculte. Cum să-l recunoşti dacă este Mesia sau nu? Vezi tu, femeie, pe mine mă chinuie gîndul ăsta, că ar putea fi Mesia şi eu să nu ştiu, sau să nu-mi pot da seama. Au mai fost oameni care aveau har dat de Dumnezeu, dar cei din jurul lor nu şi-au dat seama de asta de la început şi i-au batjocorit, şi după aceea au văzut că se înşelau. De unde să ştiu eu, care nici nu ştiu prea multe, dacă el este Mesia sau nu? Ce pot să-ţi spun e că Iisus nu-i ca noi toţi, ăştilalţi, asta se vede clar ca lumina zilei.
Noaptea se lăsa peste agitaţia oraşului, făcînd loc unei linişti prevestitoare de furtună. Mulţi oameni nu au cunoscut somnul, fiind munciţi de gînduri.
Acest lucru se întîmpla datorită evenimentelor petrecute în cursul zilei, mai puţin obişnuite. Unii dintre locuitorii oraşului stăteau pe gînduri, neştiind ce avea să se întîmple mai departe. Viaţa lor nu avea să se schimbe prea mult, însă un factor important, anume credinţa lor în Mesia, era pus acum în faţa ochilor obosiţi şi minţilor îngreunate de gînduri. Era oare Nazarineanul adevăratul Mesia? Nimeni nu părea a şti răspunsul la întrebare. Marii Preoţi nu considerau că Mesia a venit printre ei, altminteri nu ar fi acţionat aşa. În cele din urmă, şi ei erau oameni, supuşi greşelii, indiferent ce greşeală ar fi fost aceea, sau de ce natură. Unii dintre ei căutau să găsească adevărul cu ochii minţii şi sufletului; alţii căutau să-şi asigure propriul sine că nu fac nimic rău şi că acţionează aşa cum ar trebui. Oamenii oraşului erau indecişi, împărţiţi în păreri. Multe dintre case erau luminate dinăuntru; agitaţia de peste zi, agitaţia mişcării, se transformase în volburul gîndurilor.
Străjile ştiau că situaţia se putea transforma într-una mai supărătoare, şi patrulau în întreg oraşul. Totuşi, ceea ce doreau iudeii cel mai puţin era să-i supere pe romani, mai ales că taxele fuseseră plătite.
Romanii nu aveau nevoie decît de un pretext pentru a începe o nouă acţiune, menită strîngerii de noi fonduri. Imperiul lui Augustus trecuse în mîinile lui Tiberiu, administrator eficient si abil, interesat în prezervarea prosperităţii imperiului. Era adevărat însă că avea nevoie de bani pentru întreţinerea uriaşului aparat militar şi administrativ, cît şi pentru nevoile sale personale, fiind o fire mult mai egoistă decît Augustus. Războaie care să aducă noi avuţii nu apăreau la orizont, puterea Romei fiind bine statornicită. Numai aici, în ţinuturile fanaticilor religioşi, unde era aşteptată venirea unui zeu atotputernic, de care senatorii şi romanii nici măcar nu aveau habar, populaţia cîrtea împotriva stăpînirii romane. Pentru moment, situaţia părea liniştită, însă nimeni nu putea şti cum aveau să decurgă lucrurile.
- Tu ce crezi, bărbate, de toată harababura asta?, a întrebat guraliva, după ce se întorseseră împreună din piaţa unde avusese loc intervenţia romanilor. De ce se bagă mereu romanii în treburile noastre? Nemernicul acela merita să fie omorît cu pietre, pentru că poate el să păcălească pe toată lumea cu minciunile lui, da' pe mine n-o să mă păcălească.
- Nu ştiu, femeie... Ce să zic? Problema este cu Nazarineanul, nu cu oamenii lui, nici cu romanii. De fapt, Iisus este problema noastră.
- De ce? Ce tot spui acolo? Cum să fie problema noastră? Nu noi suntem ăia de merg în Templu şi predică la toţi proştii…
- Da' de ce-i faci proşti? Te crezi tu mai deşteaptă, măi femeie! De ce vă tot băgaţi voi muierile nasul în treburile bărbaţilor, n-o să înţeleg niciodată...
- Da' de ce crezi tu că asta este numa' o problemă de-a voastră, de-a bărbaţilor?
- Tu ai citit vreodată Cărţile Sfinte?
- Nici nu ştiu de ce mai întrebi?!, spuse femeia pe un ton voit enervat. Sigur că nu le-am citit.
- Ei, uite vezi, d-aia este o problemă a bărbaţilor, pentru că ei merg la sinagogă şi ei trebuie să ştie ce e bun şi ce nu.
- Ia mai lasă-mă cu asta, bărbate! Vreau să-mi spun părerea, că şi eu am una. Şi nu sunt singura care are o părere, mai sunt şi altele ca mine. Uite, cînd ne întorceam şi tu vorbeai cu Isac, eu am vorbit cu femei-sa şi am întrebat-o şi pe ea. Ţi-am zis că niciodată n-am putut s-o sufăr. Da' m-am dat cu vorba pe lîngă ea şi am întrebat-o ce crede. Să ştii că asta a fost la predicile lui Iisus şi crede că Nazarineanul este Mesia. Mi-am dat seama imediat de asta, chiar dacă nu mi-a spus-o răspicat. Da' am impresia că nici unul dintre ei nu ar recunoaşte că-l urmează sau că-l cred pe Nazarinean. Dacă el este Mesia, dacă este aşa de puternic, de ce le este frică? De ce nu se salvează el? De ce nu ne scapă de romani? Hai, bărbate, răspunde, că voi bărbaţii le ştiţi pe toate, nu?
- Femeie, mai taci că nu ştii nimic! Acum de ce ar trebui să-ţi spună ţie mai ştiu eu cine dacă crede sau nu în Iisus? Fiecare cu ale lui, şi bagă de seamă că nu toată lumea îşi vîră nasul în toate alea aşa cum faci tu. Şi ce dacă Raşela îl crede pe Iisus? Ce este rău în asta? Cu ce te deranjează pe tine?
- Păi, de ce nu...
- De ce-ar trebui să-ţi spună ţie cine este cu Iisus şi cine nu? Mai ales acum, eu îi înţeleg de ce nu recunosc. La urma urmei, sunt şi ei oameni, le este teamă pentru viaţa lor. Doar tu ai spus mai devreme că ăla pe care l-ai întîlnit în piaţă era bun de bătut cu pietre. Da' de ce, măi nevastă? L-ai văzut vreodată pe omul ăla furînd de la tine sau de la altul? Ţi-a făcut vreun rău omul acela, sau alţii ca el care cred în Iisus? Să ştii că şi eu îl cunoşteam, îl mai văzusem, da’ n-am început să strig către lume. A minţit, aşa este, da’ era normal să mintă. Şi el, şi ceilalţi ca el sunt oameni ca noi toţi, liniştiţi, cu frică de Dumnezeu. În ce-l priveşte pe Iisus, el n-are nimic cu romanii, aşa cum n-are nimic cu nimeni. Numai că el ne spune nouă ce ne spune pentru că noi suntem poporul lui Dumnezeu; uite, nu ştiu ce să mai cred. Dacă stau bine şi mă gîndesc, nu îmi dau seama de ce Iisus n-ar putea fi Mesia…
- Bărbate, ai ..., dădu femeia să spună.
- Acu' că m-ai pornit, lasă-mă să termin! În Cărţi nu scrie că el ar trebui s-arate într-un fel sau altul, aşa că nu-l poţi recunoaşte după asta. Ştiu sigur că Iisus a făcut miracole pe care nimeni n-ar putea să le facă, dacă nu i-ar fi dată putere de Sus. Şi Bătrînii, nu toţi, unii dintre ei, s-au dus să-l asculte. Cum să-l recunoşti dacă este Mesia sau nu? Vezi tu, femeie, pe mine mă chinuie gîndul ăsta, că ar putea fi Mesia şi eu să nu ştiu, sau să nu-mi pot da seama. Au mai fost oameni care aveau har dat de Dumnezeu, dar cei din jurul lor nu şi-au dat seama de asta de la început şi i-au batjocorit, şi după aceea au văzut că se înşelau. De unde să ştiu eu, care nici nu ştiu prea multe, dacă el este Mesia sau nu? Ce pot să-ţi spun e că Iisus nu-i ca noi toţi, ăştilalţi, asta se vede clar ca lumina zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu