Cum dracu’ să’ncep io să scriu gara asta?
Shi la urma urmei, de ce o scriu? Ca să mă aflu’n’treabă? Sau just 4 fun? Cre’ că ultima variantă este de fapt cea mai apropiată de adevăr… pen’că intr-adevăr m-am dicstrat/mă dicstrez scriind. Este un motiv suficient. Deshi ash dori ca cineva să ajungă să cetească cele scrise p’acilea (ash fi ipocrit să spun că nu-mi doresc asta), este posibil sa nu se'ntimple. Adecătelea, este destul de greu să convingi o editură să publice ceva scris in stilu’ clasic
. Pentru o mie de motive… Cu atât mai greu va fi in cazu’ de fatză, având in vedere că Jurnalu’ nu se incadrează in niciun stil, fie el literar sau de orice altă natură. Eh, la urma urmii, shi editorii ăshtia e neshte idiotzi...
Adecătelea, se duce ea J.K. Rolling cu manuscrisu’ lu’ Harry Potter la 11 edituri shi imbecilii o refuză?! 
Cine shtie ce le-o fi trecutără prin devla lor seacă shi ce argumente au adus in sustzinerea refuzului. Noroc cu femeia asta – fată deshteaptă shi perserverentă; s-a mai dus la inc'o editură. Shi uite-asha a apărut Harry Potter, iar tipesa a devenit singuru’ individ din breasla scriitorilor care a bătut meleardu’ de dolari din scris. E ceva… Sau, pentru a mă da un ins cult 
voi mai da un caz, care mi se pare că se pupă cu situatziunea de fatză. E vorba despre Proust shi capodopera lui “In căutarea timpului pierdut”. Se duce shi ăsta la un editor, evident ăla se băshică când ceteshte (de fapt frunzăreshte) manuscrisu’, shi zice ca nope, n-ai să vezi iarna berze! (adecătelea, “nu tzi-o public, coane”). Dupa câtziva ani, nătărău’ ishi smulgea păru’ de pe tzeasta seacă, pen’că Proust era deja celebru, iar editura care acceptase să-i publice cartea făcea bani cu ghiotura…
Bine, nu sunt io Proust sau Rolling ('s mai dishtept ca ei )da’ măcar asha, d’amoru’ artei, tot o să’ncerc ceva-ceva… Zic că incerc ceva-ceva, pen’că mi-s atât de lenesh, incât probabil gara asta n-o s-o vază prea multă lume. Da’ cine shtie, poate egzact printre ăshtia se găseshte băiatu’ ăla dishtept shi fromos de la editură care vede oportunitatea shi o să sară pe mine cu o oferta de să-mi iau vilă in Bora-Bora, nu alta!Shi o să am cogeamitea iahtu’, fo 3-4 mashini adevărate, blonde fără numar shi … Scuze, deliram ! En fin...
Care va’s’zică, deci shi prin urmare, vreau pentru ca să mă prezint: Gigi Duru’ 
. Sau Broken Heart. Sau Love. Dr. Love. Sau Suflet Singuratic. Sau mai shtiu io cum … Nicku’ variază in functze de starea in care mă gasesc, de partenera sau partenerele de conversatzie, de camera de chat in care mă aflu, etc. Ai em ză greităst virtual lovăr ov all taims (cum poci să scriu chestia asta cu accent spaniolesc, ca Johnny Depp in “Don Juan de Marco”? )Să trecem … Asha deci, m-am prezentat. Acu’, gara asta se vrea un Jurnal, da’ nu e chiar un jurnal. Adecătelea, n-o să mă apuc să scriu p’acilea “Am intrat pe net la 9.47 a.m. Am stat pe chat pân’ la 13.42 p.m. Am …” Yuck! No way, Jose! Nooooooooooooooo… M-am cujetatara io să expui in cele ce urmează metodele mele de agătzat fomei. Că sunt numeroase, soro! Shi pre multe am popit cu ele… Cum? Nu credetzi?Ei bine, vă voi arăta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu